Autori: Prof.univ.dr. Radu Bufan și asist.cercet.dr. Natalia Șvidchi
Este unanim acceptat în doctrina fiscală romana interbelica dar și in doctrina straina contemporana ca fiscul este un terț față de contractele incheiate de contribuabili, ceea ce face ca acestea sa nu-i fie opozabile.
Totuși, in practica, aceasta poziție de tert a ANAF conduce in multe cazuri la consecințe care contravin exigentelor principiilor elaborate de CJUE, spre exemplu principiul securitati juridice si principiul protecției increderii legitime.
In acest context, se pune in mod firesc întrebarea pana unde se poate amesteca fiscul in relațiile contractuale ale contribuabilului.
Lucrarea noastră încearcă să răspunda acestei intrebari, examinand pozițiile exprimate in practica, plecand de la partile contractului (inclusiv furnizorii din amonte), prețul contractului,documentele “justificative” prevazute in contract, etc si pana la situația juridica a partilor contractante in caz de litigii,toate aceste clauze putand fi reinterpretate de asa maniera incat sa conducă la efecte fiscale neprevăzute si greu de suportat de catre contribuabilul supus inspectiei.